Postări
Tinerii ajunsi in perioada de pubertate si adolescenta (aproximativ 13-19 ani) sunt convinsi ca parintii nu-i inteleg.Este adevarat ca foarte putini parinti stiu cum sa se comporte fata de fiicele sau fiii lor, cand acestia se confrunta cu instinctul sexual.
Tinerii,o data cu izbucnirea instinctului sexual, nu mai sunt copiii care asculta de parinti fara prea multe proteste. Din acel moment, lumea interioara a fiecarei tinere (tanar) se modifica, se complica, iar la inceputul pubertatii aceasta lume interioara este complet confuza. Daca parintii nu intervin imediat prin "educatie sexuala", atunci intre ei si copii apar disensiuni care determina o grava ruptura afectiva. Tinerii, dependenti de parinti, se revolta impotriva unor restrictii "impuse", fara ca aceste restrictii sa fie explicate. Parintii constata ca asa, dintr-o data, fiica lor este mai putin comunicativa, este mai putin atenta la ce se petrece in jurul ei, chiar mai putin interesata de unele probleme pentru care pana atunci avea preocupari deosebite.
Dupa cum s-a mai spus, fetele intrate in pubertate (stare care se poate prelungi uneori pana la sfarsitul adolescentei), incep sa priveasca viata sub un unghi romantic si asteapta implinirea unor fapte care nu au nimic de-a face cu realitatea, confundand activitatea sexuala cu dragostea. Daca parintii nu sunt prezenti in acest moment (mai ales mama) si nu discuta deschis cu fiica lor, ea ar putea face o greseala ce-i va marca, apoi, viata. ei sunt primii responsabili pentru acest inceput de drum. Mama trebuie sa depaseasca jena, avand in vedere ca viitorul fiicei sale este in cumpana, prevenind astfel de conflicte si ruptura afectiva. Tot mama este cea care trebuie sa-si previna fiica despre posibilele ale unei vieti sexuale incepute prematur (sarcina, boli venerice, SIDA etc.). Aceste discutii vor fi mereu reluate, ca intre prietene,Numai astfel fiica va avea curajul confesiunilor, iar mama va izbuti sa afle care sunt lucrurile ce-o framanta, cu cine se intalneste, etc. Mama va primi destainuirile cu stapanire si calm, chiar daca acestea sunt uneori socante...
Dupa instruirea fiicei pe problemele sexuale,mama trebuie s-o convinga ca oricare va fi drumul ales ea va trebui sa-si asume responsabilitatea faptelor.
Deci nu violentele verbale sau fizice si nici restrictiile impuse vor fi armele care vor rezolva problemele tinerilor, probleme legate de inceputul vietii sexuale.
De asemenea, fiica trebuie sa aiba credinta ca numai parintii pot fi cei ce o pot intelege, indruma si ajuta.Nu prietenele. din cauza confuziilor pe care le fac intre actul sexual si dragoste,ele sunt cele care sufera marile deceptii. Nu baietii.
Tinerii,o data cu izbucnirea instinctului sexual, nu mai sunt copiii care asculta de parinti fara prea multe proteste. Din acel moment, lumea interioara a fiecarei tinere (tanar) se modifica, se complica, iar la inceputul pubertatii aceasta lume interioara este complet confuza. Daca parintii nu intervin imediat prin "educatie sexuala", atunci intre ei si copii apar disensiuni care determina o grava ruptura afectiva. Tinerii, dependenti de parinti, se revolta impotriva unor restrictii "impuse", fara ca aceste restrictii sa fie explicate. Parintii constata ca asa, dintr-o data, fiica lor este mai putin comunicativa, este mai putin atenta la ce se petrece in jurul ei, chiar mai putin interesata de unele probleme pentru care pana atunci avea preocupari deosebite.
Dupa cum s-a mai spus, fetele intrate in pubertate (stare care se poate prelungi uneori pana la sfarsitul adolescentei), incep sa priveasca viata sub un unghi romantic si asteapta implinirea unor fapte care nu au nimic de-a face cu realitatea, confundand activitatea sexuala cu dragostea. Daca parintii nu sunt prezenti in acest moment (mai ales mama) si nu discuta deschis cu fiica lor, ea ar putea face o greseala ce-i va marca, apoi, viata. ei sunt primii responsabili pentru acest inceput de drum. Mama trebuie sa depaseasca jena, avand in vedere ca viitorul fiicei sale este in cumpana, prevenind astfel de conflicte si ruptura afectiva. Tot mama este cea care trebuie sa-si previna fiica despre posibilele ale unei vieti sexuale incepute prematur (sarcina, boli venerice, SIDA etc.). Aceste discutii vor fi mereu reluate, ca intre prietene,Numai astfel fiica va avea curajul confesiunilor, iar mama va izbuti sa afle care sunt lucrurile ce-o framanta, cu cine se intalneste, etc. Mama va primi destainuirile cu stapanire si calm, chiar daca acestea sunt uneori socante...
Dupa instruirea fiicei pe problemele sexuale,mama trebuie s-o convinga ca oricare va fi drumul ales ea va trebui sa-si asume responsabilitatea faptelor.
Deci nu violentele verbale sau fizice si nici restrictiile impuse vor fi armele care vor rezolva problemele tinerilor, probleme legate de inceputul vietii sexuale.
De asemenea, fiica trebuie sa aiba credinta ca numai parintii pot fi cei ce o pot intelege, indruma si ajuta.Nu prietenele. din cauza confuziilor pe care le fac intre actul sexual si dragoste,ele sunt cele care sufera marile deceptii. Nu baietii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu