CRITERII IN ALEGEREA PARTENERULUI

Multi tineri nu stiu clar de ce isi aleg un anumit partener de viata. In majoritatea cazurilor, optiunea pentru o persoana sau alta este individuala, urmarind propriile impliniri. Rareori, sunt discutii deschise in care, inainte de formarea cuplului, cei doi se straduiesc sa afle cam ce isi doreste fiecare atunci cand vor spune alec ,,DA,,. uneori, se mai fac planuri de viitor, dar ele sunt generale si oarecum comune majoritatii tinerilor hotarati sa-si petreaca impreuna o vreme indelungata. Un anume rol negativ il are si pasiunea inceputului, care poate fi considerata un paravn lipsit detransparenta pentru viitor. majoritatea nici macar nu isi pune probleme, dupa ce momentul pasional se atenueaza, sa faca ureun efort de a-si consolida relatia-cuplu, prin depasirea intereselor individuale.Cel mai adesea,doar propriile sentimente dicteaza hotararea formarii cuplului, sentimente care se sting atunci cand nu sunt alimentate de iubirea celuilalt. Daca atractia afectiva sifizica este unilaterala, iar in decizia de formare a cuplului primeaza alte criterii, nemultumirile apar neasteptat de repede.

Fiecare tanar/tanara are in minte imaginea viitorului partener visat, dar, de cele mai  multe ori, acel personaj construit de inchipuire nu aparein realitae. El este inlocuit deceea ce se ,,iveste,, si, pentru ca disponibilitatile afective exista, nu se face chiar un compromis,ci doar un transfer al imaginii. tinerele, dar si tinerii, urmaresc in alegerea partenerului (ei) o anume infatisare (statura, culoarea ochilor,etc.), o personalitate care sa manifeste calitati (unor, inteligenta, etc.), o stare sociala si economica promitatoare (bogatie, cariera,etc.) sau inclinatii sportive, artistice etc. Cand aceste criterii sunt prezentate este foarte bine, dar ele nu trebuie pretinse atunci cand propria persoana nu poate oferi un echivalent. Astfel,  ,,pretentiile,, se transforma in vise care impiedica posibilitatea formarii unui cuplu echilibrat, in care sa se implineasca nevoile personalitatii fiecaruia. Chiar si atunci cand partenerii corespund asteptarilor, daca efortul de a armoniza cele doua presonalitati este neglijat,prognoza care a stat labaza alegerii nu se confirma.

Deci, intr-un cuplu, pe langa atractia personala, numita de psihologi ,,forte inconstiente,, , trebuie sa existeo anumita compatibilitate (sociala,culturala, relationala,etc.), iar uneori, un anumit grad de complementaritate (barbati sau femei dominatoare se cupleaza cu femei sau barbati dispusi la supunere). Oricare ar fi criteriile de selectie a partenerilor (criterii constiente sau inconstiente), ele nu garanteaza stabilitatea unui cuplu, daca nu se transforma ulterior in motive ale coexistentei de tip familial, daca acelecalitati folosite pentru selectie nu devin surse permanente de revigorare a relatiei intre femeie si barbat.