Instinctul sexual, factor de neînțelegere între părinți și copii

Trecerea de la copilărie (perioada infantila) la pupertate și adolescența uneori se face gradat ca și cum s-ar urca pe o scară, fără grabă. În acest caz, manifestările tinerilor sunt aproape normale,iar comportamentul nu crează probleme majore părinților. În această categorie intră acei copii care au avut parte de un climat familial echilibrat,iar ei sunt obișnuiți cu ideea că pentru a-și obține libertatea trebuie să-și facă un viitor ( să aibă independenta materială). Deci este vorba de acei tineri care au preocupări, iar timpul liber le este limitat. În aceste condiții, opoziția față de ordinea instituită de părinți este mai slabă.

Cel mai adesea,o data cu depășirea perioadei infantile, in procesul de căutare a personalității (adică în căutarea de sine din perioada pubertății, apoi de dorința de afirmare de sine din adolescență), tinerii se simt blocați de dependența de părinți.

Aceasta dependența este receptată de ei atât pe plan material, cât și pe plan afectiv: parcă tot ceea ce părea că are o anume valoare de la un anumit moment dat se devalorizează, devine banal și mediocru.

Tot mai mulți tineri (mai ales cei neavizați de transformările care se petrec în propriul corp) ar dori că părinții să nu se mai implice în viața lor, dar să continue să-i finanțeze

 Este ca și cum ai pretinde că cel care-ți oferă un salariu sa accepte prezența ta la locul de munca doar atunci când ai chef de vreo activitate. Opoziția acestor tineri se manifesta împotriva stabilității și a unor reguli de viață care în viziunea lor,par învechite, neconcordante cu evoluția lumii, reguli care îi împiedică să se afirme. Aspirațiile lor sunt mai mari decât ceea ce le oferă familia, dar ei nu au în minte și strategia finalizării acestor afirmații.

Pentru integrarea în realitate, între părinți și copii trebuie sa existe o comunicare, discuțiile sa fie deschise, fara complexe din partea părinților. Aceștia să-și facă timp să-și plece urechea la problemele copiilor, apoi să-i asigure că-i vor ajuta sa ajungă la un alt standard de viață decât cel trăit de ei, dar cu condiția că toate acțiunile fiicei sau fiului sa fie dirijate spre un scop bine definit. Numai așa, tinerii nu se vor mai îndoi de afecțiunea părinților și nu vor mai afirma că sunt neînțeleși.

Războiul dintre părinți și copiii lor ia uneori densiuni dramatice atunci când în viața tânărului/tinerei apare un viitor partener de sex sau chiar un partener cu care actul sexual s-a consumat. Tinerii tensionați de hărțuirile unor părinți cu mentalități învechite, care nu vad astfel de relații decât în cadrul unor căsătorii (mai ales părinții fetelor), sunt puși în situația de a se apăra, iar din această disputa nimeni nu iese învingător.

Acei tineri care pe alte planuri ( școală, societate) fac față, dar au și un partener de sex față de care respectă măsurile de prevenire a unor îmbolnăviri, precum și măsurile de prevenire a unor posibile sarcini, ar trebui sa beneficieze de înțelegerea părinților pentru a nu crește tensiunea, și așa prezentă, determinată de modificările psihice și fizice apărute odată cu izbucnirea institutului sexual.